vineri, 19 februarie 2010

"Poporul este norodul nu tagma jefuitorilor"

De la un timp toate merg deandoaselea, nu numai mie, ci marii majoritati a "norodului". Am 53 de ani si incercand sa-l parafrazez pe Ion Creanga " ca anul acesta, ca anul trecut si ca de cand ma stiu, parca n-a mai fost asa rau niciodata". De mic, de la scoala primara ni s-a spus ca suntem tara in curs de dezvoltare, apoi ca suntem mediu dezvoltata, a venit "revolutia" si mi-a stricat orizontul de asteptari. Pornim de la zero. Alte repere, alte sperante de mai bine. Un an, doi, trei..... dar cu exceptia catorva ani de aparenta liniste si relaxare de la inceputil acestui mileniu, toate merg aiurea. uitati-va in jur! lumea vorbeste singura. Ieri 18.02.2010 cand ma pregateam sa plec acasa de la serviciu, destul de ingandurat si abatut, a deschis usa sediului firmei la care lucrez, un copil de 9-10 ani. Imbracat curatel, cu ghiozdanul in spate, mi-a cerut sa-i dau sa faca ceva util, orice, sa spele - zicea el, sa mature, orice, venea de la scoala si probabil acasa nu-l astepta nimic. Am plecat acasa si mai ganditor ca inainte si m-am intrebat tot drumul, Doamne ce se intampla cu noi! ne-ai parasit, ne-ai lasat pe mana unei tagme de nelegiuiti?. Poate ca gresesc eu gresit, dar fraiele "carului", sunt scapate din maini, presedintele jucator si cu guvernul lui de mucava alearga, care pe langa caruta, care dupa caruta, dand comenzi aiurea, antrenandu-ne si pe noi, silindu-ne ades prin fel de fel de modificari la modificari, sa alergam cu totii, intr-o imagine apocaliptica, dupa caruta. In urma acestei nebunii generale, raman morti (de frig, de foame, de epuizare fizica si psihica, de gripa noua etc), schiloditi sufleteste si o specie aparte "de norod" care alearga disperati sa prinda caruta si sa se arunce din mers in ea, in speranta ajungerii,prin intermediul acesteia, la "butoiul cu miere. Poate e numai o parere a mea, dar am impresia ca in haosul primordial generat de fuga dupa caruta scapata de sub control, sunt unii care in loc sa strige "hooooo!" cailor, striga "diiii!.". Minunata tara, ar zice o persoana cunoscuta. Minunata, zic eu, dar sa nu ai peste 50 de ani (ca sa nu mai poti pleca) si sa fii dotat genetic sa poti sa rabzi orice la infinit.
Rasfoind o carte zilele trecute, mi-am dat seama ca pe plaiurile mioriticie nu e nimic nou,si din nou am cazut pe ganduri....:
"Fraţilor locuitori ai Ţării Româneşti - glăsuia Proclamaţia de la Padeş din 1821 a lui Tudor Vladimirescu – veri de ce neam veţi fi, nici o pravilă nu opreşte pe om de a întâmpina răul cu rău. Dar pe bălaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât ... bip....cât şi cele politiceşti, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi, până când să le fim robi? (…)"
"hoooooooo!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu